Duhovnicii grotelor sau Zavoratii

Spiritualitate - Comentarii: 0

Primii anahoreti si-au gasit in chip firesc un azil in grotele ce existau in falezele stancoase de pe malul Nilului, ori in stancile calcaroase ce se inaltau in mislocul nisipurilor. Unii parinti ai desertului mai zelosi numiti Zavorati isi inchideau deschizatura grotei zidind-o cu pietre. Ei isi lasau doar o fereastra mica prin care erau aprovizionati de confrati ori dadeau binecuvantari sau faceau vindecari miraculoase.

Ava Ioan din Lycopolis a petrecut astfel 30 de ani "cu desavarsire inchis primind printr-o ferestruica cele trebuincioase de la cel care se ingrijea de el". Un alt zavorat a fost Avva Teon care a ramas in grota sa de asemenea 30 de ani. In fiecare zi o multime de bolnavi veneau la el si el ii vindeca punand mana asupra lor prin ferestruica.

Aceasta atitudine "zavorelnica" le favoriza mult starea de interiorizare atat de necesara rugaciunii si focalizarii mintii in interior, autoinpunandui-se astfel retragerea voita de la cele exterioare, lumesti. Spre deosebire de alti pustnici acestia petreceau inchisi fiind mai mult timp in contemplatie, meditatie ori rugaciune.

Un alt mare pustnic de acest gen precum si una din marile figuri mai recente ale isihasmului rus a fost Sfantul Teofan Zavoratul, care ne-a lasat multe invataturi despre rugaciunea inimii si despre lucrarea sa plina de har.

Comentarii: Adauga

Nu exista comentarii la acest articol

Articole din aceeasi categorie: