Plante erbacee vivace, care cresc tot atat de bine la semiumbra ca si la soare, prefera insa regiunile de munte cu clima mai racoroasa, locul de origine fiind regiunile muntoase ale emisferei nordice. Din cele peste 50 de specii cunoscute, cu flori ce variaza de la lab la rosu, unicolore sau bicolore, la noi mai frecvente sunt:
Aconitum anthora, cu radacini tuberoase, tulpina paroasa, inalta pana la 80 cm, putin ramificata, frunzele alterne, palmat sectate, iar florile de un galben deschis, dispuse in raceme terminale;
Aconitum napellus, originar din Europa, cu tulpina rigida, inalta de cca 1 m, frunzele de culoare verde-puternic, palmat sectate, florile rar albe sau purpurii, mai des albastre inchis;
Aconitum variegatum este din regiunile muntoase ale Europei, cu tulpina bobat ramificata si inalta de cca 1 ½ m, frunze lucioase alterne, palmate, adanc divizate.
Omagul prefera solurile umede, fara exces de umiditate, usoare, silicioase si calcaroase, decorand parcurile si gradinile sub forma de grupuri sau la marginea masivelor, solitar.
Inmultirea prin seminte, a caror putere germinativa este de 1 an, si cea de rasarire de pana la 1 an, se realizeaza semanandu-se toamna (octombrie, noiembrie) sau, daca semintele au fost in prealabil stratificate, primavara (aprilie-mai), in rasadnite reci. Cand rasadul a devenit viguros se repica in straturi si se planteaza la loc definitiv in primavara urmatoare. Se inmulteste si mai usor primavara sau toamna prin divizarea tufelor.
