Gen care cuprinde un namar mic de specii, originare din tinuturile emisferei nordice, plante vivace, dar care datorita faptului ca soiurile cu flori mari degera, se cultiva ca bianuale.
Sunt plante de primavara, cu inflorire timpurie si bogata, nepretentioase, erbacee, pitice, cu crestere gazonata de cca 15 cm, care se foloseste cand natura renaste, la formarea de ronduri, borduri in combinatie cu alte specii de plante sau solitare.
Bellis perenis: Frunzele formeaza o rozeta intinsa, toate radicale, ovale, spatulate, crenate, pe margini si putin paroase, formand o tufa din mijlocul careia iese pedunculul (de cca 10 cm lungime), purtand la varful lui florile, dispuse in capitule solitare. Prin cultura s-au creat numeroase soiuri ce difera atat ca culoare cat si ca forma florii (capitule semiinvolte sau involte).
Infloreste din martie pana in iunie. Inmultirea se face fie prin divizare, dupa ce florile s-au epuizat, cand plantele se scot, se divizeaza si se planteaza la cca 18-20 cm distanta, intr-un pamant bun de gradina, expus la soare, fie prin seminte a caror putere germinativa este de 3 ani.
Trebuie stiut ca numai florile tubuloase galbene dau seminte, celelalte sunt sterile. Semanatul se face in cutii, intr-un pamant nisipo-humos, in lunile iulie-august, mentinandu-l umed si usor umbrit. Semintele vor rasari in cca 7-10 zile de la semanat. Rasadul va fi obisnuit, treptat, cu lumina si aerul. Se vor aplica 1-2 repicari.
Se va planta afara cand rasadul va fi suficient de puternic, la distanta de 18-20 cm, unde va ramane si peste iarna. Toamna sau primavara se va planta la loc definitiv, transplantare pe care o suporta foarte bine chiar si inflorite.
