Cultura florilor la noi in tara este cunoscuta din cele mai vechi timpuri, iar provenienta lor este foarte diferita. In gradinile stramosilor nostri daci se cultivau diferite plante din flora spontana, care erau folosite in scopuri medicinale de exemplu; matraguna, spanzul, iarba mare, iar altele in scopuri decorative; merisorul, albastreaua, lacramioarele, bujorul, priboiul etc.

Cu timpul sortimentul floricol s-a imbogatit iar in zilele noastre cunoasterea particularitatilor specific fiecarei plante este de mare importanta atat pentru cultivator cat si pentru decoratul floral. De exemplu, in functie de sistemul radicular care, la plantele obtinute din seminte poate fi ramuros, fibros sau fascicular, si care pe verticala patrunde la diferite adancimi, iar pe orizontala la o anumita distanta de tulpina, are loc aplicarea unei anumite agrotehnici precum si asigurarea substraturilor adecvate.

Alte elemente importante sunt : perioada de inflorire, durata infloritului, durata pastrarii florilor taiate in vase cu apa.

S-au obtinut realizari remarcabile, de exemplu, in ce priveste inmultirea si cultivarea plantelor prin meristeme, indeosebi la crizanteme, garoafe si orhidee. Pe aceasta cale are loc o urmarire minutioasa a complicatelor functiuni ale celulelor in crestere si ale procesului de generare a bolilor in laboratoarele de biologie unde, in eprubete sterile, se cresc tesuturi de diferite plante ca Datura Petunia etc, in scopul obtinerii de plante haploide capabile sa produca varietati cu o descendenta pura.

Calea cercetarilor asupra fiziologiei celulelor si,ca urmare, gasirea unor noi metode de hibridare vegetative a fost deschisa de experientele cu protoplaste. Aceste noi metode asigura o cale mult mai rapida si mai sigura de obtinere a hibrizilor decat aceea a hibridarilor prin fecundare (noile plante sunt perfect sanatoase comparative cu hibrizii obtinuti prin fecundare).