Dansul ritual al pieilor rosii

Spiritualitate - Comentarii: 0

La pieile rosii dansul capata un profound character ritual, fie era dans magic, fie pentru intruchiparea viziunilor sau la succesiunea anotimpurilor. Prin acesta amerindienii stabileau legatura cu lumea de dincolo, cu lumea divinitatilor sau a spiritelor (kacinas). Unele dansuri tineau 3 zile sau chiar mai mult. Prin dansuri adeseori ei isi induceau stari extatice sau de transa lucida hiperconstienta. Hehaka Sapa spunea despre Tam-Tam:

"Sunetul tobei trezeste mintea si ii face pe oameni sa simta puterea si taina lucrurilor".

Tot el descrie o experienta mistica in timpul unui dans ritual:

"Pe cand cantam acest cantec (ritual sfant) am putut simti ceva ciudat patrunzandu-mi intreg trupul, ceva care ma facea sa imi vina sa plang pentru toate lucrurile nefericite"

Unele dansuri luau o amploare deosebita precum marele dans mesianic din vara lui 1890 "dansul duhurilor". Acest dans a generat o intreaga miscare spirituala infratind toate triburile de amerindieni. Toti cei care il dansau intrau in extaz si aveau o aceeasi experienta mistica comuna in care ei intrau in "lumea noua care avea sa vina, desavarsita".

"In luna cireselor negre, multi oameni dansau pe Clay Creek, agentii insa venire si le spuse sa inceteze. Indienii nu voiau si ii spusesera ca aveau sa lupte pentru religia lor. Prin urmare omul alb se temea de ceva. Am auzit ca neamul Brules dansa chiar langa noi iar apoi ca oamenii lui Picior Mare dansau in rezervatia de pe Good River; de asemenea ca Urs Lovind se duse la Taur Sezand si ca oamenii dansau si acolo. Peste tot indienii incepusera sa danseze."

Pentru a sugera natura extatica si translatia astrala redam o relatare a lui Cerb Negru care descrie acest dans:

"Apoi am inceput sa dantuim si multi oameni se boceau si se jeleau dansand cu totii intr-o hora, insa unii radeau de fericire. Cand si cand unii cadeau la pamant ca morti iar altii se invarteau clatinandu-se si gafaind inainte de a cadea. Pe cand zaceau acolo ca morti aveau viziuni iar noi dantuiam si cantam mai departe varsand lacrimi pentru neamul nostru. Dupa un timp picioarele pareau sa imi fie pline de furnici. Dantuiam cu ochii inchisi la fel ca toti ceilalti. Dintr-odata mi se paru ca ma ridicam de la pamant purtat pe sus. Nu simteam pic de frica, ci o fericire care crestea din ce in ce. Nu mai vedeam in fata ochilor decat o pana de vulture, apoi pana fu vulture, priveam inainte si pluteam repede spre locul unde priveam. Acolo era o tara frumoasa unde multi multi oameni erau adunati laolalta intr-un cerc foarte mare, fericiti si imbelsugati. De jur imprejurul cercului, pascand iarba verde erau cai voinici si fericiti si animale de tot felul erau raspandite pe culmile dealurilor. In clipa in care am atins pamantul 2 barbati au venit la mine imbracati in camasi sfinte croite si vopsite intr-un anumit fel. Cei 2 ma intampinara si imi zisera: `Inca nu a sosit vremea s ail vezi pe tatal tau care e fericit. Ai treaba de facut. Iti vom da ceva pe care il vei duce inapoi la ai tai si cu acela vor veni si ei sa isi vada rudele`…" extras din Marea Viziune de John G. Neihardt.

Comentarii: Adauga

Nu exista comentarii la acest articol

Articole din aceeasi categorie: