Planta originara din estul Africii, unde creste spontan. Genul cuprinde cca 800 de soiuri, care se diferentiaza prin forma frunzelor, a florilor si prin culoarea lor. Cateva soiuri se pot lua in cultura:
Vallin Pink, cu flori de culoare roz si petale crete; Sir Lancelot, cu flori de culoare albastru-violaceu; Christina, cu flori colorate in roz inchis; Saffiera, cu flori bleu etc.
Saintpaulia ionantha, care desi nu este inrudita din punc de vedere botanic cu violetele, se aseamana la floare cu acestea, are frunzisul puternic colorat, din care pornesc pedunculii ce sustin florile cu un colorit viu. Ne putem bucura de florile ei incepand din primavara pana la sfarsitul toameni, fara intrerupere.
Saintpaulia pretinde o umiditate relativ ridicata (cca 80%). Udarile se vor face numai dimineata cu apa la temperatura mediului, cu grija de a nu stropi frunzele sau florile care se pateaza foarte usor. Ii sunt favorabile temperaturile de 18-24oC si lumina, dar adapostite de razele puternice ale soarelui. Se fertilizeaza de cca 1-2 ori pe luna.
Saintpaulia se inmulteste atat pe cale generativa cat si pe cale vegetativa, prin butasi de frunze (cu un petiol de 1-2 cm), taiati usor oblic si inradacinati intr-un substrat incalzit (cca 20oC), amestec de turba si nisip, mentinut continuu umed si acoperiti cu o folie de polietilena. Dupa o luna si jumatate-doua luni de la punerea la inradacinat a butasilor, butasii inradacinati cu lastari bine formati se trec la ghivece de 6 cm diamtru. Cand radacinile cuprind balul de pamant, plantele se trec la ghivece mai mari. In mod obisnuit planta va inflori dupa 7-8 luni din momentul butasirii. Inmultirea prin despartire, care este bine sa se face la inceputul primaverii, cand plantele au capacitate mare de lastarire, prezinta avantajul unei infloriri mai rapide, cu cca doua luni fata de inmultirea prin butasi de frunze. Inmultirea prin seminte este posibila pe parcursul intregului an, dar pentru a obtine plnate viguroase in toamna si pentru sarbatorile de iarna, vom insamanta din ianuarie pana in martie in cutii, intr-un substrat de pamant de frunze, turba, nisip si ingrasaminte chimice complex. Vom acoperi semanaturile cu un geam sau folie de plastic si vom mentine o temperatura de cca 20oC. Dupa o luna si jumatate-doua luni se vor planta la ghivece de 7 cm diametru, intr-un amestec de 60% pamant de turba, 10% mranita bine putrezita, 20% pamant de frunze si 10% nisip.
Sanitpaulia este sensibila la boli si la atacul daunatorilor:
Viroza frunzelor este cea mai periculoasa boala. Ea se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de culoare galbena deschis, care devin, mai tarziu, brune. Inlaturam plantele bolnave, iar pentru distrugerea insectelor folosim insecticide de la florarii.
Putregaiul cenusiu, provocat de Botrytis cinerea, apare pe limbul frunzelor si pe petiol. Daca atacul nu este oprit la timp, frunzele pier, iar la un atac mai puternic piere intreaga planta. Atacul se manifesta prin inmuierea tulpinilor, care se usuca.
Daunatorii mai periculosi sunt:
Tripsul, care isi anunta prezenta prin petele brune de pe partea inferioara a frunzelor si din jurul mugurilor.
Heterodera, unul dintre daunatorii cei mai periculosi, provoaca o usoara decolorare a intregii plante, stagnarea cersterii, iar pe radacini se observa umflaturi mici.
Paianjenul rosu se dezvolta mai bine pe partea inferioara a frunzei, pe care se instaleaza a pasla alba. Planta, la un atac puternic, se poate usca.
