Natura sacra a pieilor rosii (amerindienii)

Spiritualitate - Comentarii: 0

Traind in stransa legatura cu natura, aceasta era pentru ei mama care ii hranea, le oferea frumusetile si bogatiile vietii, lumina soarelui, si incantarea zorilor. Astfel ea era perceputa ca fiind sacra. Acest sentiment al sacrului avea o baza reala, solida, capatata in urma trairilor experimentate si nu isi avea de loc puterea in povesti ori basme fara sens. Batranii au observat astfel:

"Cand se aseaza pe pamant pot gandi mai adanc si pot simti mai puternic lucrurile"

"Pot sa vada mai clar tainele vietii si sa se apropie mai mult de alte vieti din preajma, contopindu-se cu ele…si ata de aproape ajungeau unii dintre indienii Lakota de prietenii lor cu blanuri si pene incat intemeiau o adevarata fratie si vorbeau aceeasi limba". -Urs ridicat in volumul Tara vulturului pestrit.

La indieni, tot sacrul are un sens bine definit "ritul soarelui a fost savarsit in iunie deoarece atunci soarele atinge cea mai mare adancime a sa iar puterea luminii de a creste este si ea cea mai mare". Prin dans ritualic ei chiar asimilau calitatile puterii solare, traiau stari extatice, contopindu-se cu spiritual naturii (vezi dansul ritual). Aici sacrul are o explicatie logica, traita "vei fi bagat de seama ca un Indian face orice intr-un cerc (tepe - cortul, dansul, focul, ritualul, tabara etc) si aceasta pentru ca Puterea lumii intotdeauna lucreaza in cercuri, si orice lucru incearca sa fie rotund". Constientizau principiile active de forta ale naturii carora le dadeau respectul cuvenit.

Comentarii: Adauga

Nu exista comentarii la acest articol

Articole din aceeasi categorie: