Gen cuprinzand specii anuale si vivace, erbacee sau sufrutescente, originare din sudul si estul Europei, estul Asiei si Africa, cu flori frumoase, simple si involte, de culori variate: de la alb la rosu si de la albastru la violet inchis. Sunt plante remarcabile, soiurile pitice se folosesc la borduri, cele mijlocii si inalte in grupe si platpande.
Matthiola incana, cu inaltime ce variaza intre 20 si 75 cm, cu tulpina dreapta la baza aproape lemnoasa si spre varf ramificata, iar radacina pivotanta si putin fibroasa. Planta, in ansamblul ei, este de culoare verde cenusie, moale pubescenta si ramificatiile florifere sunt dispuse in raceme laxe sau dense. Florile sunt albe, rosii, albastre, violet sau galbene. Frunzele alterne, pierdute in petiol sunt intregi, lanceolate, mai rar obovante. Florile odorante, reunite in raceme terminale, sunt simple sau involte.
In scopul inmultirii se va semana (puterea de germinatie este de la 4 la 6 ani) in rasadnite temperate pa la inceputul lunii martie, acoperindu-le usor cu nisip. Rasadul se va uda numai diminetile, pentru ca plantele sa aiba timpul necesar sa se zvante pana seara, altfel cad. Cand rasadului i-au dat primele 2-3 frunzulite i se aplica primul repicat si al doilea cand plantele se jeneaza intre ele.
Urmeaza apoi plantatul la loc definitiv, pe timp noros, intr-un pamant umed de gradina, argilo-nisipos amestecat cu pamant de rasadnita sau de compost, expus la soare, la distanta de 25-30 cm. Se mai poate semana si prin aprilie-mai direct afara, iar plantele obtinute vor inflori prin iulie-septembrie.
