Gen cuprinzand peste 150 specii originare din diferite parti ale lumii, Asia, Africa de Nord, America de Nord si Europa; putine sufrutescente, marea majoritate erbacee, sunt minunate plante pentru pozitii semiumbroase si umbroase, plantate printre arbusti, in luminisuri. Sunt plante de primavara foarte raspandite, cu inflorire timpurie si de lunga durata, erbacee, cu flori divers si viu colorate, se folosesc in mici ronduri, parcuri etc.
Desi sunt plantele cele mai bune de primavara, dupa dorinta, se pot obtine pansele inflorite tot timpul anului, din primavara pana toamna, cu exceptia zilelor calduroase de vara.
Viola X wittrockiana, pansea, planat bianuala, foarte comuna in gradini si parcuri, caracterizata prin tulpini de la baza ramifiacate, inalte, de pana la 20 cm, garnisite cu frunze dantelate, cele superioare oblonge sau lanceolate, cele inferioare oval-cordiforme, prevazute cu doi stipuli foliacei. Ramificatiile sunt terminate printr-o floare purtata de un peduncul lung, cu 5 petale inegale, de un colorit foarete divers, uneori unicolore, alteori panasate, striate sau patate de mari pete mai inchise decat fondul.
Obisnuit, petala inferioara, mai mare decat celelalte, prezinta pe partea din afara, la baza, un fel de pinten. Coloritul tipic al limbului este violet, galben si alb, iar caliciul este compus din 5 sepale lanceolate. Fructul este o capsula care se deschide la maturitate in 3 valve, lasand sa cada semintele galbui sau brune.
Viola altaica infloreste dim mai pana in august, cu flori mari colorate in albastru violet. Are un rizom subtire, multicapilat, iar tulpina internodii scurte. Frunzele, crenate, au forma oval oblonga.
Viola odorata, planta erbacee, cu crestere pana la 15-20 cm inaltime, cu tulpini stolonifere si repente, mai mult sau mai putin paroase, cu frunze dispuse in tufa, de culoare verde inchis, cu limbul oval-subrotund, uneori reniform, neegal, crenelat. Peduncului axilar poarta o singura floare neregulata, colorata violet, foarte odoranta.
Infloreste in martie-aprilie. Inmultirea are loc pe cale vegetativa, prin separarea stolonilor sau prin divizare (primavara sau toamna), portiunile divizate plantandu-se afara toamna si apoi la loc definitiv, in parcuri si gradini, unde, inca de la inceputul lui septembrie incep sa-si dezvolte florile pana aproape de inghet;
Inmultirea se poate face si prin seminte, procedeu prin care se obtin si plante mai florifere si mai viguroase. In scopul inmultirii, semintele (a caror putere germinativa este de cca 2 ani) se seamana prin iulie-august in rasadnite reci, unde trebuie sa stea la semiumbra. Semintele se acopera, pentru mentinerea umiditatii, cu un strat subtire de mranita bine descompusa sau nisip. Semintele se seamana dupa recoltare, afara, in iulie-septembrie sau in martie-iunie, repicand o data si plantand la loc definitiv, in toamna. Plantele astfel inmultite vor inflori in al doilea an de la semanare.
In timpul verii se vor uda abundent, se va mentine pamantul afanat prin prasile si se vor administra de cateva ori ingrasaminte lichide. Prin septembrie, rasadul se va repica tot in rasadnita sau afara la distanta de 16-18 cm.
Panselele sunt plante foarte predispuse variatiilor, motiv pentru care azi exista un numar important de soiuri.
