Plante vivace cultivate ca anuale, originare din nordul Africii si sudul Europei. Rezistenta, variatia de culori (de la alb curat la purpuriu inchis), inflorirea bogata pana toamna tarziu, simplitatea culturii fac ca gura leului sa fie o planta anuala apreciata si de altfel, mult intalnita, mai ales, in gradinile din mediul satesc sau parcuri, in grupe mari si platbande.
Antirrhinum, planta glabra, cu tulpini ramificate de jos, inate de cca 25-75 cm, cu frunzele superioare alterne liniare si cele inferioare oblong lanceolate. Florile numeroase, ce se deschis esalonat, fiind dispuse in raceme sau spice dense, sunt formate din petale la baza unite, formand un tub, separndu-se apoi la varf in doi lobi (cel inferior lipindu-se partial de cel superior), inchizand organele de reproducere intre ele.
Infloreste din iuliu pana toamna tarziu. Gura leului se inmulteste, pentru a-si mentine insusirile, prin butasi, recoltati vara sau la inceputul toamnei, iernand plantele inradacinate in rasadnite reci. Inmultirea prin seminte (puterea de germinatie este de 4 ani), care prezinta dezavantajul de a da variatiuni, se realizeaza in mai multe etape.
Semanatul se face in august-septembrie (afara), pentru obtinerea de plante care sa infloreasca primavara timpuriu. Cand rasadul este suficient de viguros, se repica in rasadnite reci, unde va putea si ierna. Primavara, pe la jumatatea lunii aprilie se planteaza gura leului la distanta de 25-30 cm, la loc definitiv, intr-un pamant usor nisipos, expus la soare sau chiar semiumbra.
