Genul Lobelia, cu specii numeroase (de ordinul sutelor), originare din regiunile temperate si calde, plante anuale si vivace, erbacee sau sufrutescente, caracterizate printr-o talie joasa, cu tulpini erecte sau pendente, ramificate si frunze alterne, mai mult sau mai putin dintate, lanceolate.
Florile, grupate in ramece, sunt asemenetoare unui fluture. Semintele, care au o putere germinative de 4 ani, se seamana la diferite epoci: prin martie-aprilie, intr-un pamant humos nisipos, in rasadnite aproape reci. Cand rasadul s-a imputernicit, se repica la 2-3 cm distanta de cate 3-4 fire la un loc, in cutii.
Se seamana prin aprilie-mai afara, plantandu-se la loc definitiv, prin iunie si pe la sfarsitul lui august inceputul lui septembrie afara si, dupa rasarire, cca 12-15 zile, cand rasadul este suficient de dezvoltat, se repica in ghivece de 7 cm, cateva fire la un loc si va ierna in locuri temperate.
Pe la sfarsitul lui februarie vom diviza plantele repicate, plantand cate una la ghivece de 7-10 cm diametru, in continuare tinandu-le in rasadnita pana la plantare. Acestea, fiind plante mult mai dezvoltate ca cele semanate in primavara, le vom planta la o distanta mai mare de 25-30 cm.
Tuturor lobeliilor le prieste un pamant humos, nu prea gras, cu o expozitie luminoasa.
