Planta erbacee sau arborenscente, cu crestere rapida, originare din Africa. Genul este reprezentat printr-o singura specie : Ricinus communis, planta cu tulpina de culoare rosiatica, dreapta, ramificata, fistuloasa, cilindrica, inalta de pana la 3 m, iar in locurile ei de provenienta, de 10-12 m, cu frunze palmatilobate cu 5, 7, 9 sau 11 lobi, mari, stralucitoare.
Florile sunt dispuse in raceme terminale, monoice, cele masculine galbui la baza, cele feminine rosiatice la varf.
Infloreste in perioada iulie-august. In vederea inmultirii vom semana (puterea de germinatie a semintelor este de 3 ani) pe la sfarsitul lunii aprilie (acoperind semintele cu cca 2 cm pamant), la loc definitiv, intr-un pamant gras, espus la soare.
buna ! as dori mai multe amanunte despre cultivarea si ingrijirea ricinului am primit cateva seminte de la un prieten si ma gandesc daca rezista la clima noastra . cu multumiri
Raspunde- Semintele se pun in apa cu 24 ore inainte de semanat ca sa se inmoaie. - Se seamana in martie la 20 grade (in casa), in pamant foarte bogat, gras. - Se scoate afara in mai, si se seamana in loc insorit; se adauga putin ingrasamant "Complex". - Se uda regulat - Se pune un tutore de la inceput, vantul il poate rupe. - Planta ANUALA, superba, impresionanta. - Inaltime 1.5, 2.0m - Infloreste in iulie - Informatiile sunt luate din Enciclopedia Practica- HACHETTE - Poate imi dati si mie o samanta, vreau de ani de zile sa plantez si eu un ricin si nu gasesc o samanta...tot cautand, am dat de dvs.Multumesc.
da fetelor inca nu am facut rost daqr vad ca cineva are si poate se indura sa ne dea si noua doua boabe. tere de recunoaştere ricin: Planta: La noi specie erbacee exclusiv de cultură (se cultivă ca plantă anuală, īn timp ce īn ţările de origine, cu climă mult mai caldă, este arbust sau arbore), īnaltă de 13 m, cu dezvoltare luxuriantă ; rădăcina : foarte bine dezvoltată, cu 4-7 rădăcini secundare, din care pornesc numeroase alte ramificaţii, pătrunzīnd la adīncime şi cuprinzīnd un volum mare de sol; tulpina : bogat ramificată, goală la interior, groasă pīnă la 35 cm ; frunze : alterne, lung peţiolate, palmat-lobate cu 510 lobi, foarte mari, lungi de 3050 cm ; lobii sīnt ascuţiţi şi cu marginea serată, cu suprafaţa glabră, lucioasă şi nervuri proeminente ; flori : unisexuate, grupate īn inflorescenţe terminale comune de tip racem compuse ; florile femele roşcate spre partea superioară, iar cele mascule gălbui la partea inferioară ; fructe : capsulă spinoasă (mai rar glabră), globuloasă, cu diametrul de 1,32 cm, cu 3 seminţe pestriţe, ovat-lunguiţeţe. ricin From selene ricinus communis From selene ricin From selene ricin From selene Īnflorire ricin: VIIIX. Materia primă de la ricin: Semen Ricini seminţe de formă ovală, uşor aplatizate, de 812 (18) mm lungime şi 49 (12) mm lăţime, lucioase, cu o proeminenţă cărnoasă la extremitatea superioară (caruncula), avīnd culoarea fondului de la cenuşiu-albastru la brun-roşcat-īnchis, marmorat mozaicate cu pete de la alb la brun-īnchis. Fără miros, cu gust caracteristic oleaginos şi acru. Ecologia şi zonarea īn cultură a ricinului: Datorită originii sale sudice, principala cerinţă ecologică este faţă de temperatură, care trebuie să fie ridicată pe tot timpul vegetaţiei. Temperatura de germinare este de 1213°, optima fiind de 2025°. Este sensibil la īngheţuri tīrzii de primăvară, plantulele fiind distruse chiar la +0,5... + 1°, precum şi la cele timpurii de toamnă, fiind distruse la 2°...3°. Īn plină perioadă de vegetaţie necesită temperaturi ridicate (cu medii īn iulie-august de 2324°). Durata de vegetaţie īn condiţiile de climă de la noi este de 115140 zile, iar suma temperaturilor zilnice de peste 2 500°. Faţă de umiditate are cerinţe moderate datorită sistemului radicular bine dezvoltat. Excesul de umiditate duce la dezvoltarea luxuriantă a plantei şi prelungirea perioadei de vegetaţie, astfel īncīt nu ajunge să se matureze. Este una dintre cele mai pretenţioase specii faţă de sol, avīnd nevoie de multe substanţe nutritive. Se dezvoltă bine pe cernoziomuri nisipo-argiloase, permeabile. Sīnt contraindicate atīt solurile prea uşoare, nisipoase, cit mai ales cele grele, cu apă stagnantă, reci, ca şi săraturile. Faţă de cerinţele ecologice ale plantei, ea este zonată īn Cīmpia Dunării, sudul Dobrogei, Bărăgan şi vestul Banatului. Tehnologia de cultură a ricinului: Cele mai bune recolte de ricin se obţin dacă acesta se seamănă după griul de toamnă şi după celelalte păioase de toamnă sau de primăvară, precum şi după mazăre, fasole sau măzăriche. Alte plante potrivite ca premergătoare pentru ricin sīnt plantele prăsitoare īngrăşate (porumb, cartof, bumbac). Pe acelaşi teren poate reveni numai după o pauză de 67 ani. La ricin, o recoltă bogată se obţine numai atunci cīnd terenul a fost bine pregătit prin efectuarea tuturor lucrărilor la timp. Arătura adīncă trebuie executată la 3035 cm, vara sau toamna. Cu cīt arătura se face mai adīncă, cu atīt rezultatele ce se obţin sīnt mai bune, deoarece ricinul īşi dezvoltă mult rădăcinile. Terenul arat se īntreţine curat de buruieni şi fără crustă prin lucrări repetate. Cīnd ricinul se cultivă după o plantă care a fost recoltată tīrziu (porumb sau bumbac) se face o arătură adīncă īn toamnă la 3035 cm care se lasă peste iarnă īn brazdă crudă. Primăvara solul se menţine afinat şi curat de buruieni, pīnă la īnsămīnţare, cu cultivatorul. Ultima lucrare este bine să se facă chiar īn ziua semănatului, la adīncimea necesară īnsămīnţării. Ricinul este foarte recunoscător la īngrăşăminte, īn special la cele naturale. Ca să dea un rezultat bun, gunoiul de grajd trebuie să fie bine fermentat, adică să aibă culoarea neagră-cafenie. Este bine ca gunoiul de grajd să fie īncorporat īn sol odată cu arătura, imediat ce este adus la cīmp, deoarece lăsat īn bătaia viratului şi a soarelui, pierde o cantitate importantă din substanţele nutritive. La un hectar se dau 1520 t, iar pe terenurile mai sărace şi pe cele nisipoase se vor da cantităţi mai mari de gunoi, pīnă la 30 t la hectar. Concomitent cu arătura de toamnă şi administrarea gunoiului de grajd se vor īncorpora īn sol şi 3050 kg/ha s.a. fosfor. Primăvara, pe terenurile care nu s-au gunoit, la un hectar se dau 20-35 kg s.a. azot. Acest īngrăşămīnt se dă cu 710 zile īnaintea semănatului şi se īncorporează odată cu lucrarea făcută cu combinatoriii sau cultivatorul. Īn verile umede şi pe terenurile fertile se recomandă să se administreze 1520 kg/ha fosfor s.a. la īnceputul formării ciorchinelui principal, pentru a grăbi coacerea ricinului. Pe terenurile mai sărace, odată cu fosforul se va da şi azot īn cantitate de 10 kg/ha s.a. Īngrăşămintele suplimentare se īmprăştie printre rīnduri şi apoi se execută o praşilă. Semănatul ricinului se face atunci cīnd temperatura solului este de 10°C, adică īn a doua jumătate a lunii aprilie sau la īnceputul lunii mai. Ricinul se seamănă concomitent sau imediat după īnsămīnţarea porumbului. Semănatul la timp are o foarte mare īnsemnătate. Dacă īntīrziem semănatul, pămīntul se usucă, răsăritul nu mai are loc īn mod uniform, iar plantele cresc greu. Din această cauză, ciorchinii se coc tīrziu, fiind prinşi de brumele timpurii de toamnă şi astfel se produc pagube īnsemnate. Nici semănatul prea timpuriu nu este folositor, deoarece pămīntul fiind rece, seminţele nu īncolţesc, răsar cu mare īntīrziere, unele din ele putrezesc, iar culturile rămīn cu multe goluri. Seminţele de ricin īncolţesc greu, răsărind īn mod obişnuit după cea 15 zile. Se recomandă ca īnainte de īnsămīnţare să se ţină seminţele īn apă călduţă, timp de 24 ore, pentru a se īnmuia coaja şi astfel grăbindu-se răsărirea. Nu se recomandă decojirea seminţelor īnainte de īnsămīnţare, deoarece cele lipsite de coajă sīnt uşor atacate de dăunători sau pot putrezi. Pentru a se cunoaşte rīndurile de ricin, īn vederea executării primei praşile chiar īnainte de răsărirea plantelor, se recomandă ca sămānţa de ricin să se amestece cu plante indicatoare (salată). Semănatul ricinului se face cu semănătoarea, la distanţa de 7580 cm īntre rīnduri şi se răreşte la 4555 cm īntre plante pe rīnd. Cantitatea de sămīnţă ce se dă la un hectar este de 2535 kg cu puritatea de 98%, germinaţia de 90% şi umiditatea maximă de 12%, la adīncimea de 67 cm. Īn anii secetoşi şi pe terenurile mai uşoare, īnsămīnţarea trebuie făcută mai adīnc, la 89 cm iar īn condiţii normale la 56 cm. Greutatea medie a 1 000 boabe este de 286,705 g, iar la un gram intră 34 boabe. De la semănarea şi pīnă la răsărirea ricinului trec două săptămāni sau chiar mai mult. Īn acest timp, mai ales dacă sīnt ploi, terenul se bătătoreşte, prinde scoarţă, ceea ce īngreuiază răsărirea plantelor. Distrugerea scoarţei se face īn bune condiţii cu grapa stelată. Atunci cīnd răsăritul plantelor īntīrzie şi apar buruieni, este necesar să se facă o praşilă oarbă. Praşila oarbă se face cu prăşitoarea mecanică sau cu sapa. După 1015 zile de la prima praşilă se face praşila a doua, folosind de asemenea prăşitoarea sau sapa. Odată cu praşila a doua se face şi răritul ricinului, atunci cīnd planta are 34 frunze adevărate. īn acest caz se lasă o singură plantă la 4555 cin, dacă s-a semănat cu maşina īn rīnduri sau o plantă la cuib, dacă s-a semănat īn cuiburi. Adīncimea praşilei a doua şi a celorlalte trebuie să fie de 68 cm. Pentru menţinerea terenului curat şi afinat se va prăşi ori de cīte ori apar buruieni, precum şi după fiecare ploaie. Un spor important de producţie se obţine atunci cīnd se efectuează operaţia de cīrnire, respectiv cīnd plantele au 46 frunze adevărate ; se rupe cu mīna mugurele din capătul tulpinii (vīrful vegetativ) fără a se atinge frunzele. Īn locul unui singur ciorchine central, la planta cīrnită se dezvoltă īn acelaşi timp 23 ciorchini, care cresc mai mari, au boabe mai multe şi mai grele şi se coc mai repede decīt ciorchinii secundari de la plantele necīrnite. Totodată, prin cīrnire se asigură o coacere uniformă, care uşurează mult recoltarea.Īn anii secetoşi efectul cirnitului este mai mare decīt īn anii cīnd cantitatea de ploaie căzută este normală. Cīmitul ricinului este o operaţie uşoară şi care nu cere multă muncă ; īn schimb, asigură un spor īnsemnat de producţie (cea 200 kg/ha). Ciorchinii de ricin se coc treptat, de aceea recoltatul trebuie făcut pe măsura coacerii, īn 34 reprize. Nu se recomandă să se amīne recoltarea primilor ciorchini aşteptīnd coacerea celorlalţi pentru a face culesul o singură dată, deoarece din cauza vīntului sau chiar īn momentul recoltării o parte din sămīnţă (cea mai bună şi mai grea) se scutură. Momentul optim de recoltare se stabileşte după aspectul ciorchinelui, care trebuie să fie de culoare brună-cenuşie, īnvelişul seminţelor uscat, iar sămīnţă să poată fi scoasă cu uşurinţă din īnvelişul său. Nu se recomandă ca recoltatul seminţelor să se facă nici prea timpuriu, deoarece miezul necopt se zbīrceşte, sămīnţă este de calitate mai slabă, iar producţia obţinută este diminuată. Ricinul se recoltează tăind ciorchinii cu un cuţit bine ascuţit, pentru a nu se scutura seminţele. Ciorchinii se pot tăia şi cu secera. Dacă īn timpul recoltării se observă ciorchini atacaţi de boli, aceştia trebuie strīnşi şi distruşi prin ardere. Ciorchinii verzi, prinşi de brumă, nu mai dau seminţe bune pentru a putea fi industrializate ; de aceea nu trebuie recoltaţi. Bolile ricinului, dăunătorii şi mijloacele de combatere : Putregaiul cenuşiu al ciorchinilor Această boală apare īn anii ploioşi şi se manifestă īn timpul coacerii ciorchinilor, care putrezesc, pierd capsulele sau cad cu totul la pămīnt. Putregaiul cenuşiu poate apare şi īn primăverile ploioase, atacīnd plantele răsărite. Combaterea putregaiului cenuşiu se face prin stringerea şi arderea resturilor de plante atacate, oprind astfel īntinderea bolii. Ciorchinii bolnavi nu trebuie amestecaţi cu cei sănătoşi. Pentru prevenirea acestei boli, săminţa trebuie tratată cu formalină, īnainte de semănat (un litru formalină īn concentraţie de 40% se amestecă cu 300 litri de apă, iar cea de 32% cu 240 litri apă). Tratarea seminţelor se face prin introducerea lor īntr-un vas in care se toarnă formalină amestecată cu apă. Apoi seminţele se amestecă bine, se acoperă vasul şi se lasă timp de 15 minute. După aceea, seminţele se usucă īn vederea īnsămīnţării chiar īn ziua respectivă sau cel mult cu o zi mai devreme. Omida capsulelor de bumbac are o lungime de circa 4 cm şi o culoare variabilă de la verzui la roşcat-violet sau chiar brun-īnchis. Capul omidei este de culoare brunie. Omizile apar de 23 ori pe an şi cauzează pagube majorităţii culturilor. La ricin omizile atacă mugurii şi florile, pe care le distrug complet. Combaterea omizii capsulelor de bumbac se poate face atit prin mijloace agrotehnice, cīt şi prin jnijloace chimice. Măsurile agrotehnice constau īn aplicarea arăturilor adīnci de toamnă, prin care se distrug pupele ce se găsesc īn pămīnt la o adīncime de 410 cm. Ca măsuri de combatere pe cale chimică, se menţionează prăfuirile cu Lindatox. Prima prăfuire se face imediat ce fluturii īncep să-şi depună ouăle, repetīndu-se acţiunea ori de cīte ori este nevoie. Murgociul (buha semănăturilor) este omida unui fluture. Ea este de culoare oenuşie-deschis, are pīnă la 46 cm lungime şi pe cap două pete negre. Trăieşte in pămīnt, iar ziua stă īncolăcită, la mică adīncime, īn apropierea plantelor. Murgociul atacă plantele mai ales īn cursul nopţii, rozīnd tulpina aproape de suprafaţa pămīntului. Plantele atacate se ofilesc şi se usucă. Atunci cīnd atacul este mai slab, chiar dacă plantele nu pier, ele rămin mici şi nu pot da o producţie normală. Combaterea murgociului se face prin arătura adīncă de toamnă care distruge omizile. Omizile se pot, de asemenea, distruge administrīnd Pinetox īn cantitate de 1015 kg la hectar. Pregătirea produsului īn vederea prelucrării: Ciorchinii recoltaţi se īntind īntr-un strat subţire, pe un loc curat şi bine īnsorit, pentru uscarea lor completă. Se face apoi decapsuiarea cu ajutorul instalaţiilor speciale de decapsulat existente īn dotarea unităţilor de mecanizare a agriculturii. Sămīnţă astfel obţinută se păstrează aşezată īntr-un strat subţire, īntr-o īncăpere uscată, pīnă la predare. Prin condiţiile tehnice de recepţie nu se admit corpuri străine organice, conţinutul de impurităţi nu va depăşi 5% (resturi de capsule, tulpini, seminţe seci, strivite, zbīrcite, īncolţite, necoapte, mucegăite, putrezite, brunificate), corpuri străine minerale max. 1%, umiditate max. 10%. Compoziţie chimică ricin: Seminţele de ricin conţin peste 50% grăsimi, 20% proteine, cantităţi mici de glucide, săruri minerale şi apă. Uleiul de ricin este un amestec de gliceride ale acizilor graşi īntre care īn cantitate predominantă este acidul ricinoleic.Īn uleiul de ricin se mai află acizii oleici, stearici, linoleici etc. Īn seminţe s-a identificat un alcaloid : ricinina ; o toxalbumină : ricina ; enzime şi vitamina E (α-tocoferol). Acţiune farmacodinamică utilizări terapeutice ale ricinului: Datorită acidului ricinoleic, uleiul de ricin are proprietăţi purgative. Acidul ricinoleic stimulează chemoreceptorii din mucoasa intestinului subţire, rezultīnd creşterea peristaltismului. Se administrează ca purgativ īn doze de 2050 g odată. Uleiul de ricin are şi īntrebuinţări industriale. Alte specii cu importanţă medicinală. Euphorbia lathyris L. (Buruiană de venin) Specie cultivată ornamental, uneori sălbăticită. Seminţele, īn medicina populară, sīnt indicate ca purgativ drastic şi in boli biliare. Utilizarea acestei specii este contraindicată, deoarece la doze mai mari este toxică sau chiar letală. Euphorbia helioscopia L. (Laptele cucului) comună īn īntreaga ţară. Rădăcinile erau indicate odinioară ca purgative şi emetice (ca şi pentru specia īnrudită Euphorbia cyparissias L. Euphorbia peplis L. buruiană īn culturi. Seminţele au acţiune antidispneică īn accesele de astmă. Remediu popular. Euphorbia esula L. Latexul folosit īn medicina populară contra negilor. Mericurialis annua L. (Brei.) Plantă din păduri umede şi umbroase din zona de deal şi munte. Partea aeriană conţine metilamină, trimetilamină, ulei eteric, un principiu amar. Utilizat īn trecut ca purgativ drastic (efectul este mai puternic la planta proaspătă), galactofug (producīnd īncetarea lactaţiei) citată şi ca remediu īmpotriva hidropiziei. Este puţin recomandată datorită toxicităţii pe care o poate avea īn doze mai ridicate (specia īnrudită Mercurialis perennis L. este in acest sens şi mai periculoasă, producīnd vărsături, diaree, somnolenţă).
Cine poate sa-mitrimita cateva boabe de ricin,iubesc aceasta planta si vreau sa o inmultesc.
Raspunde