Gladiolus - Gladiole

Gladiolele sunt plante erbacee, perene, ce depasesc 1,5 m inaltime. In pamant prezinta un tuberobulb, organul de inmagazinare a substantelor de rezerba, cunoscut de cultivatori sub numele de ceapa, globulos sau plat, acoperit de tunici de culori diferite: brun, roz etc., ce prezinta fibre paralele sau in retea, spre varf, pe toata lunginea.

Gladiolele sunt plante care urmeaza un tipar regulat de dezvoltare. La inceput, produc un numar de frunze alungite, in general 8-9 frunze. Dintre acestea, la inceput 4 sau 5 sunt prinse de nodurile inferioare ale axului care formeaza noul tuberobulb, celelalte se dezvolta in lungul tijei florale. Tuberobulbii, care au dimensiuni pentru inflorire, intotdeauna initiaza flori. Tuberobulbul gladiolei este folosit pentru inmultirea vegetativa; el are proprietatea de a incolti cand conditiile sunt prielnice si de a da nastere la unul, mai rar doi tuberobulbi de inlocuire. Formarea bulbilor inlocuitori este conditionata de dezvoltarea intregii plante, de activitatea frunzelor si tulpinilor. In afara tuberobulbului inlocuitor, din vechiul tuberobulb se formeaza tuberobulbi. Tulpinile aeriene ale gladiolelor, in majoritatea cazurilor sunt solitare, mai rar ramificate, sunt invelite la baza in cateva frunze, ca intr-o teaca tubulara. Ele se dezvolta din mugurii ce se afla pe tuberobulb. Frunzele gladiolelor au forma de sabie si prezinta nervuri paralele care ies mult in relief.

Inflorescenta este un spic cu flori asezate unilateral sau bilateral (pe unul sau doua randuri). Numarul florilor in inflorescenta variaza intre 2 si 12 la speciile salbatice si peste 20 la soiurile cultivate. Marimea florilor este foarte diferita. Speciile salbatice au un diametru redus al florii, 2-4 cm, comparativ cu cele cultivate, ale caror flori au diametrul in jur de 20 cm. deschiderea florilor in inflorescenta se face esalonat, incepand cu cele de la baza.

Gladiolele sunt receptive la polenizarea straina, prin vant si insecte. Fructul gladiolelor este o capsula usacta cu trei loji ce se deschid prin 3 valve. Semintele sunt numeroase, de culoare bruna aurie, avand de jur imprejur o aripioara. Sunt si specii fara aripioare. Maturarea semintelor coincide cu maturarea bulbilor, planta pregatindu-se astfel pantru perioada de repaus. Radacinile sunt mici. Ele se formeaza la periferia bulbului, in jurul lui.

Se cunosc cca 250 specii spontane si cultivate. Ca majoritatea plantelor din cultura, gladiolele isi au originea in speciile salbatice. Acestea sunt raspandite in sud-vestul Africii (Capul Bunei Sperante, Insula Madagascar), estul Europei si al Asiei. Datorita numarului mare de soiuri existente s-au facut numeroase clasificari, dar cel mai mult se foloseste clasificarea dupa precocitatea infloririi:

- soiuri foarte timpurii, care infloresc la 70 de zile de la plantare;

- soiuri timpurii, care necesita peste 70 de zile de la plantare la inflorire;

- soiuri semitimpurii, care necesita 80 de zile de la plantare la inflorire;

- soiuri tarzii, care necesita 90 de zile de la plantare la inflorire;

- soiuri foarte tarzii, care necesita peste 90 de zile de la plantare la inflorire.

Aceasta clasificare este foarte importanta pentru satbilirea perioadei optime de plantare. Dupa talia plantei, gladiolele se impart astfel:

-gladiole pitice, 50-70 cm inaltime

- gladiole mijlocii, de 120 cm inaltime;

- gladiole inalte, de peste 120 cm inaltime.

Un alt criteriu folosit la clasificarea gladiolelor este culoarea florilor. Cele mai apreciate si raspandite sub aspectul culturii sunt gladiolele rosii cu diverse nuante spre oranj sau violaceu, apoi gladiolele roze, albe si galbene.

Gladiolele se dezvolta bine in toate solurile bogate in humus. Prefera solurile usoare, permeabile, nisipo-lutoase si nisipo-argiloase. Pe terenurile prea nisipoase fixarea radacinilor se face slab, si plantele sunt supuse caderii. In solurile prea grele, cresterea bulbilor este mult ingreunata. Se comporta bine pe solurile neutre sau slab acide si nu suporta excesele de calciu. Pe solurile acide partea aeriana se dezvolta bine dar recoltarea de bulbi este mica.

PH-ul optim este cuprins intre 6,5 si 7. Solul trebuie sa aiba un drenaj bun(astfel ca apa sa nu balteasca) si structura cat mai buna. Nu da rezultate bune in regiunile aride cu arsite puternice si cu precipitatii putine. Temperaurile excesive din aer si din sol impiedica dezvoltarea normala a plantei si polenului, florile ramanand mici, decolorate, iar ultimii 3-4 boboci se ofilesc fara a se deschide. In asemenea cazuri, cultura gladiolelor se poate face numai in conditii de irigare. Excesele de precipitatii sunt, de asemenea, nepotrivite culturii gladiolelor, ele duc la patarea florilor si intarzie maturare bulbilor. La temperaturile scazute (0-5oC) din primavara, plantele nu ingheata, dar isi incetinesc sau opresc complet dezvoltarea.

Lucrarile pentru pregatirea terenului de plantat incep din toamna precedenta plantarii sau chiar mai timpuriu, odata cu administrarea ingrasamintelor organice aplicate culturii anterioare. Una dintre cele mai importante lucrari care se executa in tomna este aratura adanca de 40-45 cm. dupa ratura adanca, lucrarile solului din primavara se reduc la o simpla afanare cu grape. Graparea terenului se executa in primavara, dupa trecerea gerurilor mari. Odata cu graparea se poate pune mranita, compost, faina de oase, toate fiind foarte valoroase pentru cultura gladiolelor. Apoi se niveleaza terenul.

Pentru plantarea sau semanarea semintelor de gladiole se va asigura un substrat foarte fin maruntit si nivelat. Pentru plantat se aleg bulbi de calitate supeioara, sanatosi, care se planteaza curatati de tunicile sau resturile vechilor tuberobulbi, operatie care se efectueaza inainte de depozitare sau cu cca 2 saptamani inainte de plantare.

Plantatul gladiolelor se face primavara, imediat dupa zvantarea si incalzirea solului, cand temperatura lui ajunge la 10-12oC. Nu se recomanda plantarea bulbilor intr-un teren greu, rece si umed, deoarece rasarirea plantelor ar fi mult intarziata. Perioada optima plantarii gladiolelor este luna aprilie; pentru regiunile calde, cu soluri usoare, sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie, iar pentru regiuni mai reci, cu soluri grele, sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai, pentru ca sa se obtina o inflorire din iulie pana in octombrie.

Se prefera expozitia insorita. La semiumbra sau umbra florile vor avea o calitate inferioara. Plantatul manual se face cu ajutorul harletelor sau plantatoare obisnuite.

Pentru decorul gradinilor, gladiolele se cultiva in randuri, straturi, solitar sau in grupuri mici. Distantele de plantare cu cele mai bune rezultate sunt dfe 20-25 cm intre randuri si 15-20 cm intre plante pe rand. Lucrarile de ingrijire trebuie incepute chiar inainte de rasarirea plantelor, indata ce solul prinde crusta sau apar buruieni.

Afanarea pamantului si plivirea buruienilor se face ori de cate ori este nevoie. In mod normal, de la rasarirea plantelor pana la inflorire, se pliveste si se praseste de 3-4 ori, iar dupa inflorire se mai fac 1-2 prasile si pliviri.

Musuroitul se poate aplica gladiolelor cu o luna inainte de inflorire, in scopul consolidarii plantelor, mai ales la soiurile predispuse la cadere. Este o lucrare pretentioasa, care cere multa atentie, pentru a nu fi distruse radacinile aflate destul de superficial.

Mulcirea solului este o lucrare foarte folosita, ea constand in acoperirea suprafetei solului cu un material afanat, in scopul pastrarii umiditatii si normalizarii temperaturii, a combaterii buruienilor si a anularii efectului daunator al ploilor repezi. Se poate face prin acoperirea solului cu pleava, turba, paie, rumegus la inceputul vegetatiei, imediat dupa rasarire. Ca mulci se mai poate folosi hartia de diverse culori sau folii din material plastic, prevazute cu orificii pe unde strabat plantele si apa de udat sau ploaia. In scopul reglarii temperaturii solului, se folosesc materiale de culoare inchisa pentru regiuni umede si racoroase si de culoare deschisa pentru regiuni secetoase. Toamna, materialul din plastic de muvcilat se aduna, iar cel organic se foloseste ca ingrasamant.

Irigarea se practica, mai ales in regiunile secetoase sau cand precipitatiile nu sunt bine repartizate de-a lungul perioadei de vegetatie si nu pot fi folosite de catre gladiole la momentul oportun si trebuie sa se intervina cu udari. Gladiolele reactioneaza prompt la insuficienta apei, si dau rezultate bune (flori si bulbi de calitate superioara) in regiunile cu precipitatii bogate. Momentul udarii se apreciaza numai in functie de starea solului, cunoscand ca cerintele gladiolelor sunt maxime in anumite perioade. Aceste perioade sunt: aparitia frunzelor 3-4, deci odata cu formarea noului tuberobulb, formarea si aparitia florilor si imediat dupa inflorire.

Tutoratul este o lucrare care se foloseste in regiunile cu vanturi dese pentru sustinerea plantelor. Materiale folosite in tutorare pot fi: araci de lemn, stinghii de scandura, crengi etc., cu conditia sa aiba 1,5 m inaltime si cel putin 1,5 cm grosime. Acestia trebuie bine infipti in pamant. Fixarea plantelor pe tutori se face cu sfoara, rafie, potrivit de strans, pentru a nu vatama plantele.

Se pot aplica ingrasaminte organice sau chimice specifice plantelor de cultura.

Recoltarea bulbilor de galdiole este una dintre operatiile cele mai importante de care depinde buna lor pastrare peste iarna. Recoltarea se face la sfarsitul perioadei de vegetatie, dupa ingalbenirea frunzelor, tinandu-se cont de starea timpului (sa nu fie rece sau timp ploios). Recoltarea se face toamna, prin noiembrie, inainte de venirea ingheturilor. La soiurile tarzii, aceste asunt inca verzi si, deci au bulbii nematurizati. In acest caz se lasa planta de cca 15 cm lungime, se scoate din pamant si se depoziteaza cu totul intr-un strat uniform, in vederea maturizarii naturale, intr-un spatiu uscat a carui temperatura poate fi de cca 15oC. Cand apreciem ca bulbul s-a maturizat, se indeparteaza restul de tulpina uscata si se trece la curatirea bulbilor. Dupa dezgroparea bulbilor, se taie tulpinile la 2-3 cm deasupra bulbilor; se indeparteaza pamantul cu multa atentie pentru a nu fi indepartate complet radacinile. Pentru inceput, radacinile sunt foarte folositoare aerisirii bulbilor, asigurand o uscare mai rapida a acestora.

Bulbii se depoziteaza in incaperi bine aerisite si asezati in straturi subtiri.

Inmultirea gladiolelor se face prin tuberobulbii inlocuitori si tuberobulbilii ce se formeaza pe acestia si prin seminte. Inmultirea prin seminte nu se foloseste practic decat in scopul crearii de soiuri noi.

Inmultirea prin tuberobulbi. Tuberobulbul este tulpina subterana a galdiolelor, organ specializat pentru depunerea si inamagazinerea de substante nutritive, folosit in mod curent ca principal material pentru inmultirea vegetativa. Pentru inmultire sunt preferati tuberobulbii de marime mijlocie, avand culoare normala, spacifica soiului si sa fie sanatosi. Inmultirea prin tuberobulbili se practica, mai ales, in scopul regenerarii gladiolelor si a inmultirii soiurilor valoroase. Tuberobulbilii se formeaza odata cu tuberobulbul inlocuitor. Ei apar in jurul tuberobilbului. Ei au forma rotunda, putin turtita sau oval alungita. Marimea lor este diferita, uneori chiar si pe aceeasi planta; la maturitate au culoarea bruna, aurie sau roscata. La plantare, bulbisorii vor fi curatati de solzisori si tratati cu apa calduta.

Pentru pastrarea soiurilor valoroase se recomanda cultura la ghivece sau ladite, intr-un amestec de pamant de gradina, turba, mranita si nisip. Plantarea bulbililor se face in februarie-martie, la 1 cm adancime si 4-6 cm distanta. Dupa rasarirea plantelor se aplica ingrijiri corespunzartoare: udari, afanarea pamantului, ingrasari suplimentare. In timpul verii, lazile vor fi ingropate in pamant. Plantarea in toamna a bulbisorilor are avantajul de a le fragezi invelisul extern, care este gros si rezistent, usurand astfel incoltirea.

Datorita frumusetii si elegantei portului, a culorilor variate, a rezistentei florilor in apa si pe planta, gladiola este una dintre cele mai indragite si apreciate flori. Florile taiate sunt folosite pentru confectionarea buchetelor, la aranjarea diferitelor vase din ceramica, cristal sau a cosurilor impletite din nuiele. In toate imprejurarile pot fi folosite singure sau in combinatie cu alte flori sau verdeata. Trebuie avut grija insa ca, pe masura ce florile de la baza se vestejesc, sa fie indepartate, pentru ca altfel inflorescenta sa fie tot timpul proaspata, pana la inflorirea ultimei flori din varf.

Durata pastrarii florilor este conditionata de mediul in care sunt tinute (temperatura, umiditate, aerisire etc), precum si de ingrijirile aplicate zilnic, ca: schimbarea apei, taierea tijelor la baza in apa cat mai oblic, pentru a evita expunerea extremitatilor taiate la contactul cu aerul.

Poze cu: gladiolus

Plante din aceeasi categorie: gradina

Comentarii: Adauga