Gen cuprinzand cca 150 de specii anuale si vivace, originare de prin zonele temperate ale globului. Soiurile anuale sunt rezistente si nepretentioase.
Delphinium ajacis, are tulpina groasa si fistuloasa, glabra sau putin paroasa, inalta de 40 la 110 cm. Frunzele, alterne, cele inferioare sunt petiolate, iar cele superioare sesile, descompuse in foliole liniare. Florile, dispuse intr-un elegant ciorchine spiciform, de un colorit variat, sunt numeroase, neregulate, cu un pinten egal de lung sau putin mai scurt decat floarea. Soiurile acestei specii se diferentiaza dupa inaltimea tufelor si lungimea inflorescentelor, culoare si forma florii.
Delphinium consolida, inalta de 0,50 - 1,20 m, planta care spre varf este foarte ramificata, usor paroasa, cu frunze alterne, divizate in segmente liniare. Florile, ce formeaza la varful tulpinii si ramificatiilor ciorchini lungi, sunt neregulate, cu 5 sepale pubescente. Infloreste din iunie pana in septembrie, mai tarziu ca specia precedenta dar un timp mai indelungat.
Soiurile de Delphinium imbraca o gama foarte intinsa de culori si tonuri, de la albastru deschis pana la inchis, aproape negru, rosu in toate nuantele, cenusiu, cafeniu si aramiu. Deoarece Delphinium suporta mai greu transplantul se va semana de preferinta la locul definitiv, in toamna, prin octombrie-noiembrie, pe randuri, la distanta de 20-25 cm sau 35-40 cm, depinzand de soi. Daca suntem nevoiti sa semanam primavara, o vom face cu conditia sa efectuam aceasta operatie indata dupa inghet.
Este o cultura care reuseste chiar si in terenuri secetoase, calcaroase, dar cand urmarim sa obtinem plante deosebit de frumos dezvoltate le vom oferi un pamant substantial si bine lucrat. Au originea in zonele temperate ale globului. Planta ce atinge inaltimi considerabile (1-2 m), cu frunze lobat-sectate, flori simple, semiinvolte si involte, hermafrodite, grupate in inflorescente foarte mari, cu un colorit viu, este una dintre plnatele perene cele mai pretioase, atat datorita efectului deosebit de rustic pe care-l ofera peisajului cat si datorita rezistentei la ger si seceta. Dintre speciile vivace, mai cunoscute in cultura sunt:
Delphinium cardinale, specie venita din California (SUA), are radacini carnoase, tulpini putin garnisite cu frunze (profund palmatifide, verde inchis pe partea superioara si cenusii pe cea inferioara), sunt subtiri, cilindrice, ramificate. Florile apar in iulie-august, sunt lung pedunculate dispuse in ciorchine terminal. Caliciul, care se prelungeste cu un pinten lung, este compus din patru diviziuni glabre, de culoare rosie, iar corola este patata cu galben.
Delphinium elatum, este o planta originara din Europa, cu tulpini fistuloase putin ramificate, pe care sunt inserate frunzele alterne, palmatifide, cu 5-7 lobi trisectati, profund dintati verzi cenusii. Florile, de culoare albastra azurie, sunt dispuse in raceme terminale multiflore. Aceasta specie a produs in cultura numeroase forme: cu flori mari simple sau involte, albastru-pal, violet, liliachiu, cu inflorire timpurie etc.
Delphinium grandiflorum avand inaltimea de 60 cm, se caracterizeaza prin flori mari cu pintenul drept sau usor curbat, mai lung decat floarea.
Delphinium cultorum hybridum, inglobeaza toate soiurile hibride cunoscute in cultura si care sunt dintre cele mai variate. Pot fi cu flori simple sau involte colorate in alb, violet, albastru etc., ca apar in iunie-iulie.
Se practica inmultirea prin despartirea tufelor cand vrem sa mentinem anumite calitati ale plantei, operatie pe care o efectuam primavara, prin martie sau la inceputul toamnei. Se planteaza la loc definitiv, intr-o pozitie insorita, intr-un pamant substantial, permeabil, nu prea greu si nu prea uscat, la 40-80 cm distanta.
Sunt specii pe care le putem trata si ca anuale, inmultindu-le prin seminte, a caror putere de germinatie se mentine cca 3 ani. Semanatul se face in perioada aprilie-august afara. Semintele rasar obisnuit in cca 20 de zile, iar plantele infloresc la 3 luni de la data semenarii.
Ma bucura articolul d-voastra,doresc sa adaug doar :genul cuprinde 250 de specii anuale,bienale si perene.E bine de stiut ca uneori frumusetea prezinta pericol. Toate partile plantei sunt toxice la ingestie.Simplul contact cu frunzele poate produce mici iritari ale pielii la peroanele sensibile.
Raspunde