Orhideele sunt plante erbacee, vivace, cu un numar enorm de specii, aproape 20000, ce isi au originea aproape pe tot globul (America de Sud, si Centrala, Asia, Arhipelagul Malaiez si Madagascar etc. ) exceptie facand numai regiunile polare. Cel mai mare numar de orhidee se gasesc, insa, la tropice. Dupa modul lor de viata, ele se impart in:
Terestre, care, obisnuit, cresc in sol, avand rizomi si tuberculi (Cypripedium, Calanthe, Bletilla), originare din sudul Africii, regiunile cu caldura moderata ale Americii de Nord si Sud, Europei, Australiei etc.
Epifite, cu radacini aeriene expuse aerului si ploii. Provenind din regiunile tropicale umede, le mai gasim pe mlastini, pasuni, povarnisurile muntilor. Ele traiesc pe alte plante, dar nu-si iau hrana din acestea. Cele mai multe specii cultivate sunt epifite.
Saprofite, un grup mic al orhideelor care traiesc printre plantele putrezite, in intregime subterane, cu exceptiea tijei florale care apare alba, fara clorofila, deasupra nivelului solului. Neottia nidus avis face parte din acest grup. Tuberculul ei creste in forma unui cuib de pasare; nu are frunze, ci numai cativa solzi.
Se cunoaste si o alta impartire a orhideelor:
Orhidee monopodiale (phalaenopsis, Angraecum, Vanilla), cu o tulpina centrala, dreapta, obisnuit mascata de frunzela care cresc infasurat pe ambele parti si cu radacinile tinere aeriene ce pornesc de la baza frunzelor, fixandu-se de un punct.
Orhidee simpodiale, cu un pseudobulb (rezervor de apa si hrana). La varful pseudobulbului apare o teaca care protejeaza mugurele.
Orhideele sunt, in general, bisexuate. Florile, formate din doua cercuri a cate 3 petale colorate: cercul exterior formend caliciul sau sepalele, iar cercul interior corola, sunt solitare, dispuse in raceme, panicule si spice. Frunzele sunt simple, cu margini intregi, fara petiol.
Inmultirea orhideelor se face prin diviziune, butasi, samanta si pseudobulbi. Samanta se formeaza prin polenizarea plantei mame care corespunde acestui scop. Dezvoltarea embrionului, formarea semintelor si maturarea capsulei dureaza mai mult timp (sunt necesare intre 12 si 18 luni, in general, pentru maturizarea fructelor). Capsula se culege cand devine galbena-bruna, semn ca s-a copt si se pune intr-o cutie sterila, unde se va pastra pana la semanat. Este bine sa se semene cat mai curand, dupa ce s-a recoltat. Semintele de orhidee, spre deosebire de semintele altor specii de flori, nu au tesut hranitor si, de aceea, este necesar sa li se adauge, in perioada germinarii, substante nutritiva corespunzatoare. In natura, miceliul unei ciuperci preoa functia tesutului nutritiv absent.
Aproape fiecare soi de orhidee are o varietate speciale de ciuperci, traieste in simbioza cu ea si miceliile se amesteca cu radacinile de orhidee. Pentru insamantare se pune un ghiveci sau un recipient mic cu un substrat, asa cum se foloseste pentru cultura obisnuita. Pe stratul superior al substratului se pun cateva radacini din vechea radacina de orhidee din acelasi soi cu samanta care urmeaza sa fie insamantata. Deasupra vasului astfel pregatit se astene o tesatura de in, dupa ce a fost fiarta, avandu-se grija ca marginile ei sa fie impinse pe peretii interiori ai vasului, in jos, asa incat sa fie bine intinsa deasupra substratului. Pe tesatura se presara semintele. Pentru asigurarea unei umiditati constante se introduc suporti in vase cu apa. Apa din suporti se urca in substrat si, in felul acesta, tesatura primeste umiditatea necesara. Din radacini se dezvolta, la cca 25oC, miceliul, care, apoi, trece prin tesatura pe care este presarata samanta. In felul acesta vin in contact si poate incepe germinarea, cu conditia ca temperatura sa se mentina constanta si umiditatea aerului sa fie ridicata. Vasele de germinare vor fi ferite de razele directe ale soarelui. Udarea este bine sa se faca prin absorbtia de jos, avandu-se grija ca in vasele de sub ghivece, apa sa se mentina in permanenta. Pe vreme cu nebulozitate mare sau iarna, plantele, pentru a-si acoperii necesarul de apa, se multumesc cu umiditatea aerului. Semintele trebuie hranite pentru a creste. Sunt necesare ingrasamintele lichide.
Transplantarea semintei se face dupa 6-9 luni. Orhideele terestre se cultiva la ghivece sau in vase, iar cele epifite in cosulete de sarme sau confectionate din sipci, in care se introduce pamant de ferigi, sfagnum, carbune etc. radacinile se acopera usor cu muschi. Pentru reusita culturii sunt necesare, crearea unor conditii de temperatura, umiditate, aeratie etc. De asemenea, compozitia substratului se va face asemanatoare cu cea existenta in conditiile naturale. Se tine seama ca unele sunt plante epifite si, corespunzator acestor particularitati, se va efectua cultura orhideelor. Abuindenta de lumina in cultura orhideelor constituie, mai mult ca orice, o conditie necesara pentru o mai buna inflorire. Totusi, vor fi iertate de influenta directa a razelor solare care pot provoca arderea frunzelor. Pe locurile bine luminate vor fi plasate plantele cu bulbi mari, cu frunze aspre. (Cattleya, Laelia, Epidendrum etc). plantele cu frunze moi, erboase (Cypripedium, Calanthe etc) pot fi amplasate in locuri mai putin luminoase.
Evitarea arderii frunzelor datorita patrunderii directe a razelor solare, precum si mentinerea temperaturii si umiditatii aerului in incapere, sunt posibile, prin folosirea umbririi. Aceasta se va face diferentiat pe specii, incepend din luna martie pana in septembrie. Speciile care au frunze carnoase, aspre si cu tulpini prea groase cer o umbrire mai redusa (Cattleya, Laelia etc), iar cele cu frunze moi,zemoase (Cypripedium), cer o umbrire minutioasa. Pentru folosirea in bune conditii a luminii si a umbrei, in functie de timp, vom folosi jaluzele mai intunecate.
Mentinerea unei umiditati permanente si suficiente se poate realiza prin stropirea plantelor cu apa. Cea mai buna apa pentru udarea plantelor si, mai ales, a orhideelor, este apa de ploaie sau cea provenita din topirea zapezilor. Se mai poate folosi si apa din iazuri sau rauri, cu conditia sa nu contina calcar sau reziduuri industriale. Reguli stricte, in legatura cu udatul, este aproape imposibil de emis, caci, adesea, este necesar sa se apreciaze, dupa umzeala solului, daca este necesar sa se ude plantele. Totusi, se pot indica cateva principii orientative. In ceea ce priveste necesarul de apa, aceasta este in functie de anotimp, de particularitatile biolagice ale diferitelor grupe de orhidee. Astfel, plantele cu frunze carnoase si bulbi au nevoie de mai putin apa in timpul iernii (Cattleya, Laelia, Dendrobium, Oncidium etc), plantele care nu formeaza bulb, cum sunt Cypripedium, Phalaenopsis, Vanda etc., au nevoie de o umiditate umiforma a substratului in cursul intregului an si doar iarna, intrucatva, mai redusa. Sunt unele specii de orhidee care-si scutura frunzele (Thunia, Calanthe etc.).
In perioada de vegetatie si crestere intensa, acestea necesita stropiri abundente, care, pe masura ingalbenirii si caderii frunzelor, se reduc. Dupa pierderea frunzelor pana la formarea noilor lastari si radacini, plantele se vor tine uscate. Stropitul frunzelor se face, in special dimineata si ziua, pentru ca spre seara, frunzele sa se zvante. La stropire se va avea grija ca plantele sa nu fie in curent. Umiditatea nu trebuie negrijata nici in timpul repausului plantelor, dar trebuie reglata in functie de temperatura exterioara. In zilele racoroase, posomarate, umiditatea aerului trebuie sa fie mai mica decat in zilele senine, insorite. In ceea ce priveste substratul, se recomanda pentru orhideele epifite: 2 parti osmunda; 1 parte muschi sphagnum. Pentru orhideele terestre si semiterestre: 1 ½ parti frunze de fag; 1 parte sphagnum; ½ parte balegar de vita fermentat.
In cazul orhideelor epifite, substratul se aseaza in ghivece sau cosulete. Un rol important in cresterea si deavoltarea orhideelor il are drenajul, deoarece el contribuie la o mai buna aeratie si evita stationarea apei in ghivece, lucru deosebit de daunator pentru ele. Stratul de drenaj se recomanda sa ocupe cam 1/3 din vasul in care creste planta. La drenaj se pot folosi cioburi marunte, carbuni de lemn etc.
O lucrare importanta in cultura orhideelor este transpalntarea. Ea se face numai daca planta se dezvolta slab si nu infloreste, daca vasul devine neincapator, daca radacinile sunt dezgolite sau cand planta trebuie despartita. Operatia de transplantare se face dupa inflorire si dup[a perioada de odihna, ceea ce coincide cu aparitia noilor lastari si noilor radacini. Speciile sau soiurile care au radacini stufoase si rasfirate nu se vor transplanta decat in cazul in care s-a spart ghiveciul, deoarece se rup foarte usor. Osata cu transplantatul, se are grija ca radacinile vechi, bulbii uscati, zbarciti si fara frunze sa se indeparteze. La orhideele epifite, radacinile nu se vor planta adanc, ci se vor fixa aproape, la suprafata mediului nutritiv, iar vasul trebuie ales nu prea mare, in comparatie cu planta.
Perioada cea mai potrivita pentru transplantare este primavara, deoarece plantele au in fata anotimpul de vara, pentru a-si dezvolta noi radacini. Transplantarea orhideelor dauneaza mult dezvoltarii lor, deoarece multe radacini se pot rani. Radacinile mai mult sau mai putin carnoase putrezesc foarte usor. De aceea, se transp[lanteaza, totdeauna, cand planta a umplut vasul si pentru ca acest lucru sa se repete cat mai rar, se prefera vasele mai mari (mai mult plate decat inalte). La transplantare, cu un cutit bine ascutit se indeparteaza partile bolnava ale radacinilor. Despartind planta trebuie sa oprim la fiecare parte cate un lastar cu frunze bine dezvoltate. Solul la inceput trebuie sa fie umed, deoarece in prima perioada, dupa transplantare nu se uda. Stropitul se face numai pe frunze, nu pe substratul de pamant. In timpul verii se umbreste. La unele specii, ca Laelia, Cattleya, Phalaenopsis etc., radacinile adera la peretii ghiveciului sau cosuletelor. De aceea, la transplantare se va avea grija, in prealabil, sa se dezlipeasca de vas, cu ajutorul unui cutit. La orhideele cu bulbi, de exemplu la o plnata cu 6 bulbi, 2 vor fi mutati si 4 vor ramane in vechiul vas. Intre bulbi si peretii vasului se lasa un spatiu de 1 sau 2 degete pentru ca noii bulbi sa se poata creste in urmatorii 2 ani. In general, transplantarea orhideelor nu este bine sa se faca decat in cazurile de mai sus si nu mai devreme de 2-3 ani.
Daunatorii. Dintre daunatorii animali ai acestor specii, principalii sunt:
Paianjenul rosu este cel mai larg raspandit, producand pagube mari prin inteparea si sugerea sucului celular. Traieste in colonii si, de aceea, este foarte periculos. Frunzele atacate se decoloreaza, se incretesc pe margini su apoi se usuca.transmiterea daunatorilor de pe o planta pe alta se face prin insecte sau prin deplasarea lor. Combaterea se face prin stropirea repetata a plantelor atacate.
Tripsii, insecte mici, subtiri, de culoare galbena sau brun negricioasa, au foarte multe generatii pe an. De aceea sunt foarte periculosi. Combaterea se face cu produse organo-fungicide sau prin stropirea plantelor.
Paduchii plantelor de sera se combat ca si tripsii.
Melcii fara cochilie se hranesc cu tesuturile plantelor. Atacul are loc numai noaptea si dimineata. Combaterea se face numai in zilele noroase, iar in zilele senine, seara si dimineata cu praf de var stins sau cenusa etc.
Isosoma orchidsarum, insecta foarte periculoasa, adusa odata cu primele orhidee, isi depune ouale pe lastarii tineri care sunt mancati de larve din interior. Plantele infestate se trateaza cu insecticide.
Pseudococcus adonidum cauzeaza pagube serioase si e greu de distrus, deoarece traieste in frunzele tinerilor lastari si, uneori, chiar in radacini. Se imerseaza plantele intr-o solutie de Phosdrin, 70cm3 la 100 l apa.
Dintre boli, cea mai des intalnita este vestejirea si uscarea. Acest atac este cauzat de ciupercile Fusarium si Verticillium. Boala se transmite prin solul si materialul inmultitor infectate. Se combate prin tratarea solului cu aburi si pe cale chimica.
Bacteriile care raspandesc mucegaiurile apar cand exista o prea mare umiditate a aerului si prea putina aerisire.. prevenirea este, in acest caz, mai eficaca decat combaterea, deoarece orhideele sunt foarte sensibile la stropitul cu preparate de cupru.
Datorita bacteriilor pot putrezi frunzele si tulpina imediat deasupra solului.
am 4 orhidee phalaenopsis dar din oct nu mai au facut flori dar frunze tot ies oare de ce nu le merge bine de nu mai fac flori
RaspundeUrmareste http://orhidee.forumgratuit.ro Te lamureste!