Acest gen are o singura specie: Convallaria majalis, crescand spontan in padurile de foioase din Europa. Lacramioarele sunt des intalnite in tara noastra in padurile nu prea umbroase si cultivate in locurile umbrite ale gradinilor de pe langa casa.
Sunt plante vivace cu rizomi trasanti de 1O-24 cm lungime din care pornesc frunzle de un verde ca iarba, lanceolat eliptice. Din mijiocul frunzelor in aprilie-mai porneste tulpina, de cca 25 cm inaltime, care poarta o inflorescenta cu flori globuloase, campanulate, de culoare alba, cu miros placut. O inflorescenta poate sa aiba pana la 13 flori, care atarna ca niste clopotei la capatul unor pedunculi lungi de 1 cm. Diametrul unei fori este de 5-8 mm. La baza fiecarui peduncul exista o mica frunzulita.
Se pot intalni in cultura soiuri cu flori involte, albe (Plena); cu flori roze (Rosea); cu frunze panasate (Variegata).
Lacramioarele se cultiva in aer liber, intr-un teren usor, adanc lucrat, bine ingrasat si umed. Pentru obtinerea unui procent cat mai mare de muguri floriferi, se recomanda solurile calde, imbogatite cu turba si mranita (bine descompuse), caci altfel florile apar mult mai tarziu. Terenul trebuie sa fie curat, fara buruieni, deoarece din anul al 2-lea de cultura, cand rizomii impanzesc solul pana aproape de suprafata, lucrarile de intretinere nu se mai pot face. Suporta pH-ul de 6.5, insa cel optim este pH5.
Inmultirea lacramioarelor se face prin seminte si prin diviziunea rizomilor. In primul caz, semanatul se face din aprilie pana in iunie sau imediat dupa ce au ajuns la maturitate, in ghivece sau in ladite, intr-un pamant usor. Se intrebuinteaza numai in ameliorarea pentru obtinerea de noi soiuri. Inmultirea prin diviziunea rizomilor este cea mai usoara si deci, cea mai folosita. Dupa 2-3 ani de cultura, in luna octombrie sau noiembrie, pe timp uscat, cand frunzele s-au uscat complet, se scot rizomii din pamant si se sorteaza, alegandu-se de o parte cei cu muguri floriferi, care se recunosc prin faptul ca sunt mai bine dezvoltati, rotunjiti, scurti si grosi. Ceilalti rizomi, care au muguri conici, ascutiti, sunt nefloriferi si se planteaza imediat pa brazde de la 1,20 m latime in cate 6 randuri, la 20 cm intre randuri si 5 cm pe rand (cca 800 000 muguri vegetativi Ia hectar), astfel incat varful mugurelui sa fie mai jos decat nivelul pamantului cu cca 2 cm. La fiecare 5-6 randuri se lasa o poteca lata de 40 cm, pentru a permite executarea lucrarilor culturale necesare. Peste brazde se asterne un strat de mranita de 3 cm grosime, care apara plantele de ger si constituie, totodata o buna sursa de hrana.
Primavara sau la inceutul verii se administreaza ingrasaminte organice lichide iar in a doua jumatate a luni august, ingrasaminte minerale lichide, sarace in azot. La plantarea din toamna, cand iernile sunt umede si insotite de ingheturi si dezgheturi repetate, pot intervieni pierderi mari. In aceste situatii, se prefera plantarea de primavara, pastrand mugurii din toamna peste iarna in locuri ferite de inghet.
Pentru a se obtine muguri floriferi in fiecare an este necesar sa facem plantari anuale. Datorita gingasiei si parfumului lor se numara printre cele mai indragite flori. Ele pot fi intrebuintate in buchetele, se pot aranja cu sau fara radacini in diferite vase sau pot fi prezentate chiar in ghiveci daca acesta se va introduce intr-un gaspou de ceramica. Mai pot fi folosite in vaze mici ca floare taiata la decorarea apartamentelor.
