Equisetum Arvense, cunoscut si sub numele de coada calului, exista de peste 100 de milioane de ani. A fost odata o specie dominanta pe planeta in timpul erei paleozoice, dar astazi este adesea vazuta doar ca o buruiana neplacuta care creste in gradini si pe marginea drumurilor. Cu toate acestea, aceasta planta straveche castiga acum atentie pentru potentialele sale beneficii pentru sanatate.
Alte denumiri populare: barba ursului, barba-sasului, coada iepei, coada manzului, codaie, iarba-de-cositor, parul-porcului.
Coada calului este o planta perena, erbacee, lipsita de frunze, cu doua feluri de tulpini. Primavara se dezvolta tulpinile simple, brune, fertile (poarta, in virf, spice cu spori), inalte de 40 cm. Dupa fructificare, aceste tulpini fertile putrezesc si in locul lor apar tulpini sterile de 60 cm, mai subtiri, verzi, mult ramificate. Tulpinile sterile apar la inceputul verii. In jurul nodurilor, tulpinile sterile au frunzulite solzoase, brune, in forma de guleras si niste ramurele aciculare (ca frunzele de pin). In pamint are un rizom ce creste oblic, purtand la noduri radacini subtiri, precum si niste tubercule.
Planta poate fi gasita in finete, cimpuri, ogoare lutoase si umede, maluri cu tufisuri. Cele care crest pe soluri pur argiloase au cele mai bune calitati curative. In functie de loc, planta are un continut de 3 pina la 16% acid salicilic, care o face atit de pretioasa. Planta care creste pe terenurile fertilizate chimic nu trebuie utilizata.
Coada-calului-de-padure (Equisetum syl- vaticum) care creste la marginile padurilor si cringurilor, are, de asemenea, proprietati medicinale.
Se folosesc ulpinile sterile verzi (Herba equiseti) recoltate vara in lunile iulie-august.
Dupa recoltare se indeparteaza mai intai partile innegrite de langa pamant, apoi herba se pune la uscat, intinsa in straturi subtiri, fie in aer liber, la umbra, fie in incaperi uscate si aerisite, poduri. Se intorc in fiecare zi.
Planta uscata trebuie sa aiba culoare verde-deschis, fara parti brunificate, fara tulpini fertile si fara corpuri straine.
Studii recente au aratat ca coada calului contine niveluri ridicate de silice, un nutrient care a fost asociat cu mai multe beneficii pentru sanatate, inclusiv imbunatatirea sanatatii pielii si a parului, oase mai puternice si multe altele. Siliciul este, de asemenea, cunoscut ca ajuta la formarea colagenului, o proteina cheie care confera pielii si tesuturilor conjunctive puterea si elasticitatea lor.
In plus, coada calului (Equisetum Arvense) a fost folosit in medicina traditionala de secole pentru a trata infectiile tractului urinar, pietrele la rinichi, problemele gastro-intestinale, insuficienta cardiaca, angina pectorala, diaree, nefrite, tuberculoza, bronsite, anemie, guta, colecistita, si reumatism. Se crede ca proprietatile antiinflamatorii si antioxidante ale plantei pot fi responsabile pentru aceste beneficii. Pentru efectul sau de coagulare a sangelui, este foarte bun in sangerari, bemoptizii, hemoragii.
Tinctura de coada-calului este un remediu in transpiratia picioarelor, care se frictioneaza cu aceasta tinctura dupa ce au fost spalate si uscate in prealabil.
Pentru matreata, parul se spala zilnic cu decoct de coada-calului, apoi pielea capului se maseaza cu ulei de masline.
Principii active: Ulei volatil, bioxid de siliciu, saruri de potasiu, acid salicilic.
Actiune farmacologica: bronhodilatator, antimicrobian, antiseptic urinar, remineralizant, diuretic, expectorant.
Pe masura ce interesul pentru remediile naturale si medicina alternativa creste, coada calului devine din ce in ce mai populara. Acum poate fi gasita in magazinele naturiste sub diferite forme, inclusiv ceai, capsule si tincturi.
Indiferent daca o vedeti ca o buruiana sau un potential supliment pentru sanatate, coada calului se dovedeste a fi o planta fascinanta care a trecut testul timpului.
barba ursului nu-i coada calului,prima fiind toxica a doua tamaduitoare .De ce nu se face o diferentiere anatomice intre ele?
Raspundeeste corect sacrisa denumirea populara parul porcului sau coada calului