Pilea putin pretentioasa fata de conditiile de vegetatie, este din aceasta cauza, preferata printre plantele de apartament. Originare in marea lor majoritate, de la tropice, cuprinde cca 160 de specii.
Pilea microphylla, atragatoare prin frunzele ei mici, asemanatoare cu muschiul de padure, este originara din America de Sud. Pretinde in timpul iernii, 9-10oC, iar vara, umbra si o temperatura potrivita.
Pilea cadieri, are frunzele ovale, ascutite la ambele capete, parca insailate cu alb (panasate). Iarna, vom observa o cadere a frunzelor. Pentru regenerarea ei o vom taia scurt, dupa care, curand, vom asista la o crestere de lastari laterali. Dupa aplicarea taierilor, o vom transplanta intr-un amestec de pamant de frunze bine putrezite si pamant de padure sau 3 parti mranita, 1 parte pamant de telina si adaos substantial de nisip. La fundul ghiveciului, pentru asigurarea drenajului, vom pune un strat de nisip.
Pilea spruceana, originara din America de Sud, are frunze paroase, de culoare rosie maronie, verde inchis cu reflexe metalice. Planta erbacee, foarte ramificata, are radacinile la suprafata, pentru care fapt este de preferat s-o cultivam in vase sau ghivece mai mult largi decat profunde. Datorita frunzelor ei paroase, poate fi expusa si la soare, iar dupa o prealabila acomodare, poate fi scoasa si in aer liber.
Inmultirea se face prin lastari erbacei (5-7 cm), care se inradacineaza cu usurinta in turba cu mult nisip, acoperiti cu o folie de polietilena. Pilea are nevoie de umiditate multa, deci ii vom oferi multe pulverizari cu apa (la temperatura mediului).
