Se aseamana mult ca aspect cu vita de vie. Numele si l-a dobandit din greaca, kissos; planta agatatoare, cu tulpini subtiri prevazute cu ventuze, frunze lucioase, crestate pe pargini, este originara din Australia, estul Africii, America tropicala, Jawa. Se cunosc cca 250 de soiuri.
Suporta tot atat de bine soarele ca si umbra si poate fi folosita atat in apartamente, unde i se vor aplica taieri severe, la sfarsitul iernii, cat si in aer liber pe scarite, spalier de sarma sau sfoara, suporti etc. Este putin pretentioasa in ce priveste pamantul in care se cultiva (orice pamant sanatos de gradina) si la varietati de temperaturi si lumina. Trebuie avut grija, insa, ca la temperaturi mai ridicate sa o udam abindent.
Cel mai mult se cultiva: Cissus antartica Vent. si Cissus discolor Blume, mai putin Cissus njegerre Gilg, cu toate ca are o inflorire foarte bogata. Durata unei culturi este cuprinsa intre 5 si 8 luni, in sere calde sau semicalde, in functie de soi.
Cissus amazonica Lind, provenita din regiunea Amazoanelor, necesita multa caldura. Are ramuri lungi, subtiri, cu frunze lunguiet-ovale (lungi de cca 10 cm) pe partea inferioara de un rosu intens, iar pe cea superioara de un verde deschis cu nervuri argintii.
Cissus antartica Vent, planta agatatoare, originara din Australia ce se cultiva, de asemenea, si in apartament, cu frunze obvale, mari si marginea zimtata, ramuri lungi, ramificate si cu perisori fini. Temperaturile scazute nu-i dauneaza. Iarna rezinta bine la temperaturi de 3-5oC. In schimb, soarele si temperaturile reidicate (peste 18oC) si o atmosfera uscata provoaca caderea frunzelor. In timpul verii se uda abundent si se aeriseste mult. Iarna, planta se pastreaza intr-o camera racoroasa sau sera rece, dar ferita de ger.
Cissus gongyloides Burch, originara din Brazilia, are radacini adventive. Frunzele, trilobate, sunt acoperite ca si ramurile, cu perisori rosii.
Cissus njegerre Gilg, originar din estul Africii se dezvolta bine in incaperi luminoase, nu prea racoroase. Are frunze de culoare verde, trilobate, lunguiet-eliptice, pe margini zimtate, acoperite de perisori rosii.
Se mai preteaza pentru interior: Cissus discolor Blume, cu frunzele rosii si suprafata dintr nervuri alba, argintie.
Inmultirea se realizeaza in sera calda (in tot timpul anului) prin butasi (tije) de 7-10 cm, prevazuti cu o frunzulita, care se inradacineaza foarte usor in apa sau mai multi intr-un ghiveci in turba si nisip, la o temoeratura de cca 20-25oC (la C. antartica 15-18oC), umiditate atmosferica ridicata si la semiumbra. Dupa 4-5 luni, plantele mici, cu 1-2 lastari, se vor trece la ghivece.
Pentru obtinerea unor plante mai mari, replantarea se va face de doua ori. La replantare se va folosi un amestec (in proportie de 1:3:1:1), din pamant de frunza, pamant de rasadnita, turba si nisip. Li se vor administra ingrasaminte anorganice sau solutii cu ingrasaminte organice sau anorganice.
In timpul iernii, cum plantele stau la racoare, se va uda foarte putin. Plantei, fiind foarte sensibila in timpul transportului, i se va acorda o atentie deosebita la ambalare. De asemenea, trebuie cunoscut ca planta, intr-o atmosfera prea uscata va fi atacata de paraziti: acarieni, thripsi, paduchi, ciuperci. Mijloacele de combatere sunt multiple. Fainarea produce distrugerea tesuturilor atacate, provocand slabirea partila sau totala a plantelor. Pentru combatere se recomanda distrugerea organelor atacate. Boala cea mai periculoasa, insa, caderea frunzelor se poate evita numai printr-o cultura corecta.
