Postul negru

Utilizarea postului în scopuri curative este cunoscuta din cele mai vechi timpuri si a continuat pâna la începutul secolului al XIX-lea când a fost dominat de scoala patologica materialista a profesorului Wirchow si urmasii sai Weit, Feurbach, Buchner etc. care au spulberat orice idee referitoare la vindecarea prin post fiind cu totul împotriva acestui gen de vindecare. Doctorul Durian interzicea postul nu numai în cazuri de febra, dar chiar si în reumatisme astfel ca la sfârsitul secolului al XIX -lea tratamentele sunt complet izgonite din giuvaerele artelor de vindecare. Pe la începutul secolului XX însa doctorul Temmer a "redescoperit" postul ca metoda de vindecare el fiind primul medic care a îndraznit aceasta supunându-se chiar el unei înfometari de 40 de zile sub supravegherea mai multor specialisti dovedind lipsa de pericol în cazul unui post îndelungat. Dupa el au început sa reapara în medicina si alte glasuri pro, precum: dr. Dewey din Mealvile, Pensilvania, care a tratat o fetita care suferea de mult de dispepsie, si tifos, vomitând orice mâncare. Ea a fost supusa unui post de 35 de zile dupa care pulsul si temperatura au redevenit la normal, fetita însanatosindu-se complet. Dr. Dewei a tratat apoi prin posturi de 3 pâna la 5 saptamâni atât boli acute cât si cronice. Încet încet s-au aratat adepti ai postului total si doctori renumiti din Rusia, Franta, Germania etc. ca de exemplu dr. Von Seeland, dr. Adolf Meier sau Sigmund Muller. Dr Guelpa din Franta a avut succese rasunatoare în tratarea prin post a diabetului, astmului, bronsitelor, bolilor de stomac, artritelor etc. Iar dr. Just din Harz a însemnat rezultate deosebite combinând tratamentul vegetarian de cruditati cu postul total. În vechime postul religios si cel de vindecare erau abordate cam în acelasi sens pentru ca medicina si orice alta forma culturala sau rituala aveau o încarcatura spirituala mergând mâna în mâna cu credinta considerându-se ca sanatatea trupului depindea de sanatatea sufleteasca. Referitor la aceasta Platon în Charmides reda un pasaj în care un tânar dac explica de ce ei erau cei mai renumiti medici mentionând ca Zalmoxis regele si totodata zeul lor ia învatat "… sa dea îngrijire trupului dimpreuna cu sufletul ca daca întregul nu este vindecat partea nu poate fi sanatoasa", teorie ce se redescopera din ce în ce mai mult astazi. Pelerinii mahomedani în drumul lor spre Mecca trebuie sa posteasca trei zile iar la întoarcere sapte. Dar înainte de toate, acest post este privit ca un mod de purificare atât al trupului cât si al sufletului, atingânduse prin aceasta o stare de pace interioara. Esenienii si nazareii traiau vegetarieni obisnuind posturi severe de patruzeci de zile. De aici se poate ajunge la niste concluzii, si anume ca respectarea perioadelor de post reprezinta un câstig nu numai pentru sanatatea fizica dar si pentru cea morala. Niste organe tensionate si suprasolicitate induc în fiinta stari de aceeasi natura de aceea este recomandat sa fie înlaturate din alimentatie alimente greu digerabile sau sintetice (nenaturale), alimente ce solicita inutil corpul fizic. De aceea postul este recomandat organelor bolnave, slabite, care prin solicitare neadecvata sau haotica tind prin natura lor biologica ca în timpul postului sa se regenereze si paradoxal sa capete vigoare chiar în timpul unui post total mai îndelungat dar în care sa se foloseasca lichid (apa de izvor).
De exemplu exista numeroase cazuri de fiinte care au integrat armonios postul în viata spirituala astfel încât au ajuns sa renunte complet la hrana traind în post total continu fara sa le fie afectata sanatatea sau vitalitatea. Spre exemplu misticii catolici Anna Kathrine Emmerich (10 ani fara hrana), Anne Maria Fartner (11 ani fara hrana), Angela de Foligno (12 ani fara hrana), Domenica Lazari (14 ani fara hrana), Elisabeta de Rente (15 ani fara hrana), Terese Neumann (40 ani fara hrana). Aceasta din urma, într-o convorbire cu yoghinul Paramahamsa Yogananda a confirmat teoria acestuia ca corpul fizic este în stare sa se hraneasca cu particule fotonice de lumina, cu energia pranica sau biotronii, cum mai sunt numiti. Terese Neumann fiind cunoscuta si datorita stigmatelor sale, din anul 1922 nu a mai pus hrana în gura iar din 1926 nu a mai baut nici apa. Cu toate acestea taranca din Konnersreuth a lucrat zi de zi la câmp dormind doua ore pe noapte pâna în momentul mortii sale 1962. Ea a constituit subiectul a numeroase verificari medicale. Printre cazurile ce s-au bucurat de o asemenea atentie particulara amintim si pe sora canadiana Esperance de Roian care în 1868, supravegheata sever timp de sase saptamâni de catre doi medici si izolata într-o camera, desii nu a consumat alimente greutatea sa corporala a crescut de la 51,2 kg la 56,2 kg. Corpul uman este capabil în situatii critice sa prelucreze forme de manifestare a energiei înca necunoscute stiintific. Yogananda Swami mentiona în cartea sa "Autobiografia unui yoghin", cazul sfintei Giri Bala care a trait peste 50 de ani fara alimente sau lichide datorita unei tehnici Kria, cu exercitii de respiratie si anumite mantre ce permiteau yoghinei sa transforme energia vitala în alte forme necesare de energie. Exemplele ar putea continua dar acestea sunt doar cazuri cu totul speciale si cu un alt gen de integrare. Acele fiinte religioase atingând acest nivel datorita purificarilor, pioseniei si credintei lor, traind în conformitate si strânsa legatura cu armonia lor interioara si cea cosmica universala.
Revenind însa mai aproape de conditia noastra, este chiar indicat sa se tina un post negru macar o data pe saptamâna (cel mai bine vinerea) iar în functie de aspectele noastre vitale eventual sa se consume sucuri de fructe, legume sau ceaiuri. Posturile de o zi nu slabesc în greutate dupa cum ati fi tentati sa credeti dar nici nu îngrasa. Cele 1 - 3 kg pierdute într-o zi de post (în functie de structura fizica) sunt asimilate a doua zi de catre organele acum odihnite si redistribuite cu o eficienta marita. Atentie mare totusi, realimentatia dupa o perioada de post negru se începe neaparat cu o hrana usoara si cu masura. Organele au o tendinta mai lenta dar nu mai putin eficienta asa ca nu este bine sa fie suprasolicitate cu prajeli, carnuri sau alimente impure chiar din primele ore.