Stiinta straveche

Yoga este prin excelenta o stiinta, un vast sistem filozofic. Desi este insotita de ritualuri de multe ori acestea nu fac parte din practica yoga ci doar o complecteaza dupa voia si nivelul celui care practica. Celebra deja, pe vremea lui Alexandru Macedon (care a practicat yoga sub indrumarea inteleptului indian Milinda Panha, cunostintele yoga s-au raspandit usor prin aproape toate partile lumii. Spre exemplu inteleptii greci si romani au imprumutat gimnastica de la inteleptii asceti yogini pe care acestia ii numeau ghimnosofiti. Yoga se regaseste inca in crepusculul vremurilor in celebrele epopei Mahabharatha (Baghavad Gita), Ramaiana ori textele celebre ale lui Patanjali. Ea se regaseste in indepartata traditie culturala a faimosilor artieni care au colonizat mai apoi India. Zeul Shiva comun arienilor fiind prin excelenta pazitorul acestei stiinte aparand in majoritatea textelor yoghine ca fiind revelatorul stiintei yoga. De aceea inceputurile yogai sinonime cu inceputurile revelarii lui Shiva, Vishnu, Brahma ori Rama, Krishna etc este deci o stiinta mult prea veche ca sa se poata data cu exactitate. Majoritatea tratatelor tantrice yoghine sunt revelate sub forma dialogurilor intre Shiva si Shakti. Cu toate acestea yoga nu face parte din nici o religie si este un sistem filozofic, stiintific si practic foarte bine elaborat care are ca scop ultim atingerea perfectiunii si eliberarea de limitarile si prejudecatile mentale.

Cuvantul yoga literar, din sanscrita inseamna "contopire, fuziune". Aceasta stiinta exploateaza totalitatea potentialitatilor latente ale corpului, mintii si spiritului uman. Gratie amplificarii acestora omul experimenteaza intreg universul traind experienta extatice, inefabile ori atingand puteri paranormale deosebite precum: levitatie, telepatie, telechinezie, controlul perfect al functiilor organismului etc.
Dar cel mai important lucru pe care il vizeaza yoga este atingerea starii de iluminare spirituala, omniscienta si omniprezenta. In secolul al III-lea Sfantul Hippolit scria in Philophumena despre o categorie de ratacitori ghimnosofiti (yoghini) care isi petreceau viata goi (pentru ei toate organele fiind la fel de importante si nu au de ce sa le atribuie o ierarhie morala cand nici unul nu constituie "corpus delictus"). Pentru ei lumina spirituala in calitate de suprema rostire a carui constiinta o dezvaluie inteleptilorpentru ca ei sa patrunda tainele ultime ale naturii si universului, este insusi Dumnezeu.